Interviuri

Interviu cu fotojurnalistul ImPhoto Sebastian Marcovici: “Fiecare cu felia lui, asa am invatat!”

Îl cheamă Sebastian Marcovici și este fotograf al agentiei ImPhoto. Ba încă unul foarte bun. Atât de bun, încât anul trecut a fost desemnat cel mai bun fotograf sportiv din România de către Asociația Artiștilor Fotografi din România.

Patima l-a prins pe nepregătite prin liceu. A pus mâna pe un aparat și împreună cu un prieten si a început să fotografieze cam tot ce mișcă: ”fugeam în afara orașului, peisaje, vaci, țărani, chestii d’astea, ce le fac toți, pe film evident”, își amintește Sebastian. Câțiva ani mai târziu s-a gândit să-și pună în practică pasiunea și să devina profesionist. Așa că a plecat în Germania, la Munchen, unde a studiat foto-design. Și s-a întors. S-a întors la Sibiu, unde așa cum cere obiceiul locului, a șomat vreo câteva luni. După care a venit primul job la o agenție foto urmand ca apoi sa lucreze pentru agentia ImPhoto. De aici lucrurile au evoluat normal, s-a extins, a devenit cunoscut, apreciat pentru fotografiile lui și evident, din ce în ce mai căutat. Aici puteti vedea o parte din fotografiile lui Sebastian realizate pentru agentia ImPhoto.

Rep: Dacă ai avea acum ocazia să mergi în Egipt să faci fotografii, ai merge?

S.M: Da, m-aș duce și în zone de război, de inundații, cutremure. Asta face parte din fotojurnalism și momentan, ce fac eu aici, este poate 15% din portofoliul pe care aș vrea să-l am atunci când vreau să iau un post gen Reuters sau France-Presse. Da, ăsta e planul meu, să lucrez pentru o agenție mare, să fiu astăzi la Bundestag, iar mâine să fotografiez Turul Franței. Știi, e un lucru important în meseria asta: dacă vrei s-o faci cum trebuie, trebuie să fii și egoist.

Rep: E deja al doilea an în care îți expui fotografiile în curtea primăriei din Sibiu. A fost greu să-l convingi pe Klaus Johannis să-și dea ok-ul pe proiectul tău?
S.M: Nu, e super deschis la chestiile astea. El a înțeles din prima când i-am spus că sunt o grămadă de fotografii care arată Sibiul bibilit și că eu vreau să arăt fața reală a orașului. A înțeles că e o chestie bună ca viața unui oraș să fie comprimată într-o expozițe de genul, în care oamenii să vadă și poze din Vasile Aron, nu doar din Piața Mare.

Rep: Când îți lași aparatul de fotografiat acasă?
S.M: Stai să mă gândesc…

Rep: Sau, ți-l lași vreodată acasă?
SM: Prefer să nu, că sunt o grămadă de chestii neprevăzute, cum a fost și aia cu Antonescu venit pe șustache la Sibiu.

Rep: Apropo de Antonescu, pe care l-am așteptat vreo două ore într-un frig cumplit. Știi bine cum e în presă: vânt, ploaie, arșiță, ger – nu te-ai săturat de toate astea?
S.M: Nu, nu, nu! Sigur nu! Mai fac pe lângă și alt tip de fotografie și mă bucur foarte mult când mai prind și alte proiecte. Deci mai diversific. Dar cu mare atenție, pentru că eu am învățat în Germania că fiecare trebuie să țină de felia lui și că atunci când te bagi peste altcineva e normal să discuți mai întâi. În Sibiu însă, unii încearcă să te facă pe la spate, chiar dacă n-au nici un câștig de la treaba asta, ei sunt satisfăcuți când mi-au luat mie un job, și sunt convinși că nu-l fac cum trebuie, dar satisfacția lor e mai mare pentru că mi-au băgat mie bețe-n roate.

Rep: Faci poze la nunți?

SM: Nu prea, mă feresc, mai ales că la un moment dat se face o confuzie între pozarul de nunți și fotojurnalistul de nunți. Știu că sună a fiță treaba asta, dar eu nu prea vreau să fiu pus în aceeași oală cu ei, de asta îmi aleg nunțile selectiv. Mai iau…pentru că sunt easy money, dar mi-aș dori să pot trăi decent prin ceea ce am  învățat și îmi place să fac, asta e ideea.

Rep: Îți place vreun fotograf român?
S.M: Da. Radu Sigheti, șeful de la Reuters, este un tip care a făcut o grămadă de compromisuri și sacrificii ca să ajungă unde a ajuns. Este un fotojurnalist complet. Iar pe partea teoretică, trebuie să-l dau exemplu și pe Fred Nuss din Sibiu, este o carte ambulantă de fotografie, poți să-l întrebi oricând, orice, și-ți dă un răspuns. Și ar mai fi câțiva în București.

Rep: Ți se termină cafeaua, așa că îți pun câteva întrebări scurte, la care vreau să-mi dai răspunsuri la fel de scurte.
S.M: Zi!

Rep: Nikon sau Canon?
S.M: Nikon.

Rep: Alb-negru sau color?
S.M: Depinde. Fotojurnalism color și artă 50-50.

Rep: PC sau Mac?
S.M: Folosesc PC, pentru că n-am bani de Mac. Deci Mac.

Rep: Beatles sau Arctic Monkeys?
S.M: Pentru mine e cam aceeași chestie, cu o diferență de 30 de ani.

Rep: Ce nu-ți place să fotografiezi?
S.M: Paparazzi, accidente, conferințe de presă și oameni care cred că le știu pe toate mult mai bine, iar atunci când le fac poze au impresia că știu și fotografie mult mai bine.

Rep: Care-i cel mai mare coșmar al fotojurnalistului Sebastian Marcovici?
S. M: Cred că și al fotografului și al meu este să mă trezesc peste câțiva ani și să fac aceeași chestie.

Fotografiile din galerie sunt realizate de Sebastian Marcovici. Mai multe cadre excelente găsiți pe fluxul agentiei ImPhoto sau pe www.sebastianmarcovici.com (rep. Victor Stoica)

==============================================

Ce inseamna o sedinta foto *Trash the Dress* by Aurel Virlan

Ce inseamna *Trash the dress* si care este semnificatia?

*Trash the Dress* reprezinta o sesiune fotografica dedicata rochiei de mireasa, dupa nunta, indiferent ca este vorba de zile sau luni. Conceptul de *Trash the Dress* s-a remarcat in urma cu vreo 10 ani, ca o prelugire si accentuare a sedintei Love in Dress, sedinta care incanta miresele din lumea intreaga de mai bine de 30 de ani! De fapt, la baza, exista aceeasi idee – dorinta. O sedinta foto suplimentara, detasati de ziua nuntii, in care mireasa si mirele se simt in largul lor. Si isi permit sa fie liberi de stresul nuntii.

Care sunt locatiile pentru *Trash the dress*?

Cand vine vorba de locatii pentru *Trash the Dress*, treaba se complica… pentru unii. Acelasi lan de grau sau de maci poate fi conformist pentru unii, poate fi o mina de aur pentru altii, depinde de intentie, de apetenta vizuala, de entuziasm. Veti vedea multe mirese tavalindu-se prin frunze, alte mirese intrand cu rochia in apa… uneori veti vedea si fotografii expresive!

Locatiile recomandate sunt destul de firesti:

- locatii in care mireasa si mirele se simt in largul lor!

- locatii in care cei doi miri fac ceva firesc!

- locatii pe care fotograful considera ca le poate specula plastic, suficient de bine, pentru a depasi banalul, dar fara a trece in kitsch, subtire si ridicata bariera, unde pasul dintre sublim si grotesc este uimitor de tentat.

Care sunt locatiile preferate de mirese?

Eu ascult atent pe cei care vor o sedinta *Trash the Dress*, apoi incerc sa vad ce pasiuni au, ce sporturi fac, ce locuri comune au frecventat. Impreuna selectam o locatie care ne poate ajuta plastic si in care ei sa faca ceva ce ii personalizeaza, ceva ce au mai facut si inainte de a imbraca superba rochie de mireasa sau costumul de mire.

De ce sa nu-ti pastrezi intacta rochia de mireasa?

Rochia de mireasa este cumva un bibelou? Se sparge la cea mai mica atingere? *Trash the Dress* a aparut la cererea mireselor mai curajoase, care doreau fotografii cat mai deosebite, in care sa isi prezinte rochia de mireasa! Ar mai fi un aspect: o sedinta foto *Trash the Dress* are o anumita logica si evolutie. Nici un mare fotograf nu isi tavaleste cumva clientii prin noroi, pana nu obtine o suma importanta de fotografii deosebite cu rochia de mireasa! Practic, orice *Trash the Dress* este o sedinta *Love in Dress*, in care se pastreaza nepatata rochia de mireasa, care apoi evolueaza spre noi experimente fotografice. In mod particular, va pot spune ca miresele care au avut parte de sesiuni *Trash the Dress* cu mine au si acum rochia de mireasa intacta!

Altfel spus, mireasa de pe calea ferata, mireasa calare printre fulgii de nea, mireasa care s-a tavalit prin valurile Marii Negre… toate au rochiile de mireasa in stare buna. Multe dintre ele si-au exprimat dorinta de a participa si la alte sedinte *Trash the Dress* sau la alte experimente fotografice. Cat despre pastrat rochia pentru totdeauna: cate rochii de mireasa nu vor fi pierit zacand intr-un dulap? Asa ca, mai bine ai o sedinta foto *Trash the Dress* decat uitarea.

Ce recomanzi mirilor pudici?

Eu am absolvit UNATC cu *Bachelor of arts* scris pe diploma si nu ma erijez in cel care poate judeca imaginea in totalitatea ei. Daca cineva are o problema legata de apa, de noroi, de frunze, de nisip, de curaj, de neconformism, de arta, atunci nu-i recomand *Trash the Dress*. Daca sunt unii oameni pudici sau adanc infipti in conformismul mioritic, eu ii ignor. Pur si simplu nu negociez, ii refuz. Inca un aspect ar fi de clarificat: Trash the Dress nu implica neaparat prezenta mirelui. Este *Trash the Dress*, nu *Trash the Suit*! Rochia de mireasa este unica si trebuie valorificata si printr-o sedinta *Love in Dress* sau *Trash the Dress*